Beneficiile aduse de ceaiul de chimion

Întrebuinţat de mult timp şi de multe ori în bucătărie pentru aroma sa specifică, popular prin reţetele bunicii şi mamei, chimionul are o importanţă deosebită printre plantele aromatice cultivate şi este de neînlocuit în arta culinară. Este folosit şi în medicină, cunoscut fiind pentru efectele lui curative şi numeroasele foloase pe care le aduce consumatorilor.

Chimionul a fost luat în cultura noastră încă din timpuri străvechi şi este cultivat pentru fructele sale, care conţin ulei volatil, ulei gras, proteine şi glucide, dar uneori şi pentru iarba proaspătă. Este întâlnit din zonele de câmpie până în cele subalpine, însă este cultivat mai mult în zona dealurilor cu umiditate suficientă. După recoltare, seminţele acestuia se ţin la uscat în camere bine aerisite, iar apoi sunt selecţionate în funcţie de calitate. Turtele care rămân după ce uleiul este extras sunt folosite ca furaj concentrat, având multe proteine.chimion

Chimionul mai are şi alte denumiri uzitate în limbajul popular, precum: chim, chim de câmp sau sălbatic, chimin de câmp sau sălbatic, chimeon, chiminoc, chimişor, cimin, limă, negralică, piperuş, săcărică sau secărică, tarhon şi tipăruş.

Acesta oferă numeroase beneficii în medicină, fiind cunoscut din vechime pentru proprietăţile sale. Chimionul are acţiune carminativă, asta însemnând că poate calma durerile abdominale şi favorizează evacuarea gazelor intestinale. De asemenea, stimulează secreţiile gastrointestinale şi este folosit în tratarea enterocolitei, boală care constă în inflamaţia acută sau cronică a intestinului subţire şi a celui gros. Are şi proprietăţi vermifuge, distrugând viermii intestinali. Este indicat în anorexii, în tulburările procesului de digestie, precum balonările, în tratarea constipaţiei, a vomei, a bronşitei sau a răcelii. Chimionul se foloseşte şi în tratarea unor afecţiuni renale sau cardiace, precum tahicardia (accelerare a bătăilor inimii). Un efect benefic ar fi şi cel al măririi diurezei, procesul prin care se produce şi se elimină urina.

Pe lista de efecte benefice aduse de introducerea chimionului în alimentaţie, deci implicit și de ceaiul de chimion, se enumeră şi mărirea secreţiei de lapte a femeilor care alăptează şi calmarea colicilor intestinale ale sugarilor. În uzul extern, ceaiul de chimion se foloseşte în tratarea acneei, a tenurilor iritate sau pentru spălături oculare.

Ceaiul de chimion prezintă deci o mulţime de efecte benefice, de aceea se recomandă consumarea lui în cazurile prezentate. Reţeta ceaiului are nevoie de 2 linguriţe de fructe de chimion la o cană de 250 de mililitri de apă fierbinte. Infuzia durează 15 minute, după care se strecoară compoziţia, iar ceaiul poate fi consumat cald sau rece.

Pentru mai multe tipuri de ceai, vizitaţi secțiunea de ceaiuri curative. Diversitatea se găseşte în dorinţa dumneavoastră de a descoperi ceva nou, aşa că vă sfătuim să exploraţi gusturile fine ce vă sunt puse la dispoziţie.

Ați încercat ceaiul de chimion? V-a tratat de ceva anume? Împărtășiți-ne povestea și părerile!

Trimite articolul și prietenilor tăi:Share on Facebook0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *