Banalul ceai de mentă – beneficii?

ceai de mentăMenta, o denumire extrem de cunoscută în toate țările lumii, chiar dacă sub amprenta altui cuvânt, definește o plantă extrem de răspândită, cu o mulțime de caracteristici, printre care cele mai populare sunt probabil cea a mirosului plăcut, a gustului răcoritor și a faptului că împrospătează respirația. Ei bine, menta și consumul de ceai de mentă prezintă mult mai multe beneficii, de aceea este folosit de sute de ani, dovedind alături de celelalte plante aducătoare de efecte curative că natura este, de fapt, prietenă omului și că aduce o grămadă de foloase, de aceea trebuie protejată.

Menționată în scrieri încă din Antichitate, grecii o numeau mintha sau mintha, iar latinii mentha sau menta. Ne putem da seama, astfel, de unde provine denumirea actuală. În română are mai multe denumiri, printre care „nintă”, „izmă” sau „iarbă creață”.

Menta a fost printre primele plante aromatice și medicinale luate în cultură la noi în țară, prima cultură experimentală de mentă având loc la Cluj, în 1908. Planta a început să fie folosită în industria farmaceutică, alimentară, cosmetică și nu numai. Menta conține anumiți compuși, printre care carvona, ce are un miros plăcut, datorită căruia este folosită la producerea gumei de mestecat și a unor paste de dinți de calitate superioară.

Această plantă se găsește în zonele mai răcoroase și suficient de umede, având nevoie de un sol fertil. Pentru a da roade în cultivare, menta trebuie plantată toamna, mai precis în octombrie, și doar cu unele excepții primăvara. Frunzele și tulpinile subțiri sunt cele folosite în scop medicinal. Primele sunt culese când au o lungime de aproximativ 5 – 6 centimetri, la orele amiezii, deoarece atunci conțin cel mai mult ulei volatil. Produsul se poate usca pe cale naturală, în camere curate, bine aerisite și uscate, sau artificială.

Uleiul volatil din mentă favorizează digestia gastrică, reduce durerile abdominale și favorizează evacuarea gazelor intestinale, atenuează starea sau senzația de vomă și stimulează secreția biliară a ficatului. De asemenea, stimulează inima, întărindu-i forța de contracție și normalizându-i ritmul bătăilor și are acțiune analgezică, înlăturând temporar durerile. În cantități mici, uleiul volatil pe care menta îl conține are o acțiune excitantă asupra terminațiilor nervoase senzitive termice din piele și mucoase, la început dând senzația de rece, iar apoi de căldură locală accentuată. Pe lângă toate acestea, ceaiul de mentă are și acțiune antispastică, diminuând contracțiile mușchilor netezi din organele interne. Se utilizează în tulburări digestive funcționale, greață, vărsături, spasme, inflamații biliare și altele. Uleiul de mentă se folosește și corectiv pentru gustul unor medicamente, în frecții sau inhalații, având și efect antibacterian.

Totuși, dacă ceaiul de mentă este consumat în cantități mari, acesta poate produce intoxicații manifestate prin dureri abdominale, greață sau vărsături. Unii autori consideră că datorită consumului mare de mentol, respirația poate fi încetinită, apare rigiditatea musculară timp de câteva zile, putând să conducă la moarte.

Pentru o cană de ceai de mentă este nevoie de 200 de mililitri de apă fierbinte și o linguriță plină de frunze uscate de mentă. Infuzia durează 7 minute, iar după ce sunt scoase frunzele, ceaiul poate fi băut. Dacă este nevoie, acesta poate fi îndulcit cu miere, după ce se răcește. Consumul regulat va aduce cu siguranță beneficii. Nu consumați mai mult de o linguriță și jumătate de mentă uscată la o cană de ceai.

Pentru mai multe tipuri de ceaiuri curative citiți și celelalte articole de pe sfaturipractice.ro. Bucurați-vă de ceai!

Trimite articolul și prietenilor tăi:Share on Facebook0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *