Ceaiul de sunătoare

Ceaiul de sunătoareSunătoarea este o plantă medicinală, iar ceaiul de sunătoare este cunoscut pentru beneficiile sale încă din Antichitate. Sunătoarea este menționată și de Hypocrates în lucrările sale. Este o plantă ierboasă, întâlnită peste tot în lume. La noi se găsește mai mult în zonele de câmpie și de dealuri, dar poate fi găsită și în zonele montane. A fost luată în cultură datorită cerințelor tot mai mari pentru aceasta.

Sunătoarea este cunoscută și sub alte denumiri populare precum: asunătoare, buruiană de foc, buruiană de năduf, buruiană de pe răzor, floare de foc viu, floare de năduf, floare de sunătoare, floare galbină, floarea lui Ion, ghiu, harnică, hamei de pământ, iarba lui Sfântul Ion, iarba crucii, iarba spaimei, iarba sângelui, iarba spurcății, închegătoare, jale de munte, lemnie, osul iepurelui, pojar, pojarniță, sanitoare, serlai, sunaică, șovârf galben, sburătoare, șovârvariță.

Sunătoarea poate fi recoltată din iunie până în septembrie. Planta se adaptează atât la umiditate excesivă, cât și la ariditate, este puțin pretențioasă față de sol și este găsită în tăieturi de păduri, în fânețe, la marginea drumurilor și pădurilor și în locuri necultivate. Partea aeriană din plantă este cea folosită ca materie primă.

Uleiul volatil din sunătoare are proprietatea de a combate spasmele, iar celelalte substanțe existente în plantă au efect cicatrizant, antiseptic (previn și înlătură infecțiile microbiene) și astringent (combat secrețiile organice exagerate). Ceaiul de sunătoare este util celor care suferă de boli hepatice precum hepatite cronice, insuficiență hepatică, încetinire a secreției biliare sau inflamații ale veziculei biliare. Ceaiul este folositor și în problemele gastrice, întrucât este bun în tratarea ulcerului gastric, combate colicile și tratează diareea. Entercolitele (inflamări de colon sau de intestin subțire care se manifestă prin dureri abdominale și tulburări gastrice) pot fi tratate de asemenea cu ceaiul de sunătoare, care poate fi folosit și pentru gargară. Extern, compresele sau spălarea cu ceai de sunătoare este indicată în caz de arsuri sau plăgi, însă persoanele care utilizează sunătoarea ca medicament naturist nu ar trebui să se expună la soare, întrucât aceasta provoacă sensibilitate la lumină. Astfel poate să apară roșeață pe piele, însoțită de mâncărimi și edem, se pot inflama buzele și pleoapele și în cel mai rău caz poate să apară conjunctivita.

Totuși, în ciuda acestor efecte negative posibile provocate de expunerea la soare, ceaiul de sunătoare mai prezintă și alte beneficii. Pe lângă cele prezentate până acum și utile în bolile de ficat sau în cele gastrice, sunătoarea îi ajută pe cei care suferă de incontinență urinară, boală care se manifestă prin eliminarea involuntară a urinei. S-a dovedit că sunătoarea ajută și persoanele care suferă de boli nervoase și este folosită în tratarea stărilor depresive. Sunătoarea este utilă în tratarea insomniilor, a tulburărilor de vorbire, și în reglarea ciclului menstrual. Extern, sunătoarea este folosită în tratarea rănilor deschise, a abceselor dentare sau a gingivitei. Este bună pentru reducerea simptomelor cauzate de reumatism, pentru reducerea durerii de la nivelul nervului sciatic, utilă în tratarea hematoamelor și în reducerea inflamațiilor ganglionilor.

Pentru o infuzie de ceai de sunătoare e nevoie de 1 sau 2 lingurițe de plantă uscată la o ceașcă de apă fierbinte și de 10-15 minute pentru a se putea produce. Pe zi se beau 2 sau 3 căni, nefiind recomandată consumarea în cantități mai mari.

Sănătatea e pe primul loc, iar la noi în țară există o multitudine de plante medicinale benefice pentru sănătatea noastră. Pentru diversitate, vizitați secțiunea Ceaiuri curative.

Trimite articolul și prietenilor tăi:Share on Facebook0Share on Google+0

Un comentariu “Ceaiul de sunătoare

  1. Pingback: Ceaiuri ce alungă depresia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *