Silvoiz: Rețeta tradițională

prune desfăcute

Prune desfăcute

foc moderat

La foc moderat

cotlon improvizat

Cotlon improvizat din butoi de tablă, cu vas de cupru atașat

se amestecă încontinuu

Se amestecă încontinuu

culoarea vișiniu-prună

culoarea silvoizului este vișiniu-prună la început

Vase emailate

Vasele emailate în care se pune silvoizul la final

Culoarea finală silvoiz

Culoarea finală silvoiz

Suntem în plin sezon al fructelor de toamnă și al recoltei. Având în vedere că dulcețurile, zacusca, murăturile și alte produse care sunt menite să ne hrănească peste iarnă sunt preparate cu hărnicie de toate gospodinele, m-am gândit să scriu un articol în care să vă prezint rețeta tradițională a silvoizului. De ce se numește „silvoiz”? Cuvântul provine din maghiară și se traduce „dulceață de prune”: „szilva” înseamnă „prună”, iar „íz” înseamnă „dulceață”.

Denumit silvoiz, magiun de prune sau silvoiță, preparatul are o rețetă simplă. Avem nevoie doar de prune. Pentru silvoiz, cele mai bune prune sunt cele de soi bistrițean (în unele locuri sunt numite „hitioane”). Acestea sunt un soi de prune aromate, care se desfac ușor și dau un gust foarte bun silvoizului. Pot fi utilizate și alte soiuri de prune, dar trebuie specificat că pentru silvoiz se folosesc prunele închise la culoare.

Rețeta pentru silvoiz este simplă, dar prepararea acestuia necesită timp și răbdare. Aceasta depinde foarte mult de cantitatea de prune folosită, iar de obicei aceasta este una destul de mare, pentru că silvoizul se fierbe foarte mult, ajungând la final ca din 6 găleți (a câte 10 litri) de prune fără sâmburi, prin fierbere, să rămână aproximativ una.

Prunele adunate se spală bine și li se scot sâmburii. Acestea se pun într-un vas de cupru numit prin ardeal și „căldare”. Pe vremuri, căldarea se sprijinea pe un cotlon construit din cărămidă lipită cu lut, de care era lipită la rândul ei și căldarea. În acest cotlon se făcea focul cu lemne. Astăzi, cei care mai prepară silvoiz improvizează un astfel de cotlon, utilizând spre exemplu un butoi de tablă adaptat, precum cel din imagine.

Prunele se pun în vas și apoi se face focul. E important ca acesta să fie moderat, ca silvoizul să nu se ardă, pentru că va avea un gust neplăcut. Aici vine partea importantă: nu se adaugă nimic în afară de prunele deja existente; nici zahăr, nici apă, nici un fel de ingredient sau aromă. Acum vine partea grea: pentru a prepara silvoiz îți trebuie răbdare, pentru că acesta trebuie amestecat continuu, ca nu cumva prunele să se lipească de vas. Se amestecă mai ușor cu o unealtă în formă de L, confecționată din lemn și numită pe la noi și „mestecălău”, pe care o vezi în imagine.

E necesar ca prunele să fie amestecate continuu cel puțin 3 ore la foc moderat. Recomandarea mea ar fi să nu vă apucați singuri de această activitate, asigurați-vă că aveți un ajutor prin preajmă, pentru a vă mai permite câte o pauză.

În timpul fierberii, silvoizul își schimbă treptat culoarea, de la vișiniu-prună la un negru cu reflexii bleumarin sau mov, în orice caz, foarte închisă. Când știi că e gata? Doamna învârstă care participa la preparare mi-a transmis că atunci când ridici „mestecălău’” din silvoiz și acesta nu cade de pe el, atunci poți fi sigură că e gata.

La final, nu se mai pune pe foc, ca acesta să se stingă. Se scoate silvoizul din vas și se pune în oale emailate, nu în borcane, pentru că se păstrează mai bine și se pot băga în cuptor la dunț (așa se zice în ardeal atunci când preparatele asemănătoare silvoizului la preparare se țin în cuptorul cald, pentru a rezista mai mult timp). Pe timpuri, când se prepara silvoiz, acesta era așezat în oale de lut și pus la dunț în cuptorul de pâine, ceea ce ar fi ideal. Silvoizul pus în cuptor după fierbere (poate fi cuptorul aragazului) elimină bulele de aer ce ar putea ulterior să altereze preparatul. Important: nu se pune nici un fel de conservant. Doar prunele fierte! După ce oalele au fost scoase din cuptor, acestea se păstrează la loc uscat și răcoros, acoperite cu hărtie sau folie de plastic. Pe timpuri, oala cu silvoiz se acoperea cu o hârtie legată cu sfoară, pentru aerare.

Dacă ai preparat sau te încumeți să prepari silvoiz, fii sigură că ai un preparat gustos, aromat și de durată, totodată lipsit de conservanți și coloranți artificiali.

Trimite articolul și prietenilor tăi:Share on Facebook0Share on Google+0

Un comentariu “Silvoiz: Rețeta tradițională

  1. Pingback: Cum se face coca tradițională românească în cuptor?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *